- izbândit
- IZBÂNDÍ vb. 1. a bate, a birui, a câştiga, a învinge, (înv.) a vinci. (A izbândit în luptă.) 2. v. reuşi.Trimis de siveco, 08.09.2008. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
izbândit
Look at other dictionaries:
izbândi — IZBÂNDÍ, izbândesc, vb. IV. 1. intranz. A învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa. 2. tranz. A reuşi într o acţiune, a izbuti să realizeze ceva. ♦ A duce la îndeplinire; a realiza, a împlini. – Din sl. izbondon. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
izbânditor — IZBÂNDITÓR, OÁRE, izbânditori, oare, adj. (Rar) Care izbândeşte; biruitor, învingător. – Izbândi + suf. tor. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 IZBÂNDITÓR adj., s. v. victorios. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
