gata — GÁTA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A cărui confecţionare, construire, realizare s a îndeplinit; isprăvit, terminat, sfârşit. ♢ Haine (de) gata = haine confecţionate care se pot cumpăra direct din magazin. ♢ loc. adv. (Pe) de… … Dicționar Român
isprăvi — ISPRĂVÍ, isprăvesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A duce sau a ajunge până la sfârşit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârşi, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ♢ loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârşit, pe… … Dicționar Român
Arcady Ruderman — (15 January1955 22 September1992 ) ( ru. Аркадий Рудерман) was a Belarusian documentary filmmaker who was killed during the Civil war in Tajikistan in 1992.BiographyArcady Ruderman was born in 1955 in Minsk, capital of the Byelorussian SSR. cite… … Wikipedia
neisprăvit — NEISPRĂVÍT, Ă, neisprăviţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care este lăsat neterminat, care nu are capăt sau sfârşit. 2. adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu are nici o situaţie, nici un rost, care este fără căpătâi, de nimic; (om) incapabil. – Ne + … Dicționar Român
bălai — BĂLÁI, ÁIE, bălai, aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ♢ expr. (fam.) A înţărca bălaia = s a isprăvit cu posibilitatea de a profita de… … Dicționar Român
epuizat — EPUIZÁT, Ă, epuizaţi, te, adj. 1. Terminat, sfârşit, isprăvit. 2. Istovit, sleit, slăbit, extenuat. [pr.: pu i ] – v. epuiza. Trimis de viomih, 10.05.2004. Sursa: DEX 98 Epuizat ≠ neistovit Trimis de siveco, 25.10.2007. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
gătare — GĂTÁRE s. v. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminare, terminat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
gătit — GĂTÍT1 s.n. Acţiunea de a (se) găti, gătire; (în special) preparare a mâncării. – v. găti. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GĂTÍT2, Ă, gătiţi, te, adj. 1. Care este îmbrăcat frumos, îngrijit, dichisit, împodobit. 2. (Despre mâncăruri)… … Dicționar Român
istovire — ISTOVÍRE, istoviri, s.f. Faptul de a (se) istovi; stare de oboseală extremă, de extenuare. – v. istovi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ISTOVÍRE s. 1. v. extenuare. 2. deşelare, spetire, (Munt. şi Transilv.) dăulare. (istovire unui … Dicționar Român
mântuire — MÂNTUÍRE, mântuiri, s.f. Acţiunea de a (se) mântui şi rezultatul ei; mântuinţă. [pr.: tu i ] – v. mântui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÂNTUÍRE s. (bis.) izbăvire, salvare, (livr.) redemp ţiune, (înv.) mântuinţă, mântuitură … Dicționar Român