- irosi
- IROSÍ, irosesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod uşuratic, a (se) împrăştia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari şi) inutile într-o anumită direcţie. – cf. a f i e r o s i.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98A irosi ≠ a aduna, a economisi, a grămădi,Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeIROSÍ vb. 1. v. cheltui. 2. a pierde, a risipi, (pop.) a strica, (înv.) a istrăvi. (Nu irosi cartuşele degeaba.)Trimis de siveco, 06.11.2007. Sursa: Sinonimeirosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iroseáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA IROS//Í irosiésc tranz. (bani, bunuri materiale) A face să se irosească; a risipi; a cheltui. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE IROS//Í mă irosiésc intranz. 1) (despre bani, bunuri materiale) A se folosi în mod nechibzuit; a se consuma cu risipă. 2) (despre persoane) A se consuma, depunând eforturi mari şi inutile. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXirosí (irosésc, irosít), vb. – A consuma, a cheltui, a prăpădi, a risipi. – var. (f)i(e)rosi. Probabil de la afierosi "a risipi", cu pierderea lui a- ca în (a)coperi, (a)meninţa, (a)mesteca etc. Pierderea lui f-, prin intermediul unei faze h-, este normală în faţa lui i, cf. fi › hi, fier › hier, fireş › hireş etc. Cihac, II, 660 (urmat de DAR şi Scriban) pleacă de la ngr. φυραίνω, aorist φύραισα "a se micşora", care pare a se potrivi şi mai puţin, formal şi semantic. Der. propusă de Tiktin, de la ierosi "a consacra" ‹ ngr. ἰερώνω (care este forma simplă de la afierosi) nu pare probabilă, întrucît acest cuvînt nu a avut nici o circulaţie populară. – Der. (f)iroseală, s.f. (risipă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.