- intona
- INTONÁ, intonez. vb. I. tranz. 1. A cânta începutul unui cântec, a da tonul pentru începerea unui cântec; p. gener. a executa un cântec; a cânta. 2. A accentua, a rosti cu un anumit ton un cuvânt, o frază. [var.: (pop.) întoná vb. I] – Din it. intonare.Trimis de valeriu, 08.08.2006. Sursa: DEX '98INTONÁ vb. 1. v. cânta. 2. a modula. (intona cuvintele.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeintoná vb., ind. prez. 1 sg. intonéz, 3 sg. şi pl. intoneázăTrimis de siveco, 08.08.2006. Sursa: Dicţionar ortograficA INTON//Á intonaéz tranz. 1) (piese muzicale) A începe indicând tonul melodiei. 2) A cânta încet şi fără cuvinte, ca pentru sine; a îngâna; a fredona; a murmura. 3) (compoziţii muzicale) A interpreta în mod solemn. 4) (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu un ton specific. /<fr. entonnerTrimis de siveco, 08.08.2006. Sursa: NODEXINTONÁ vb. I. tr. 1. A cânta, a executa (o bucată muzicală). 2. A rosti, a spune (un cuvânt, o propoziţie etc.) cu un anumit ton. [P.i. -nez şi intón, var. întona vb. I. / < it. intonare, cf. fr. entonner].Trimis de LauraGellner, 08.08.2006. Sursa: DNINTONÁ vb. tr. 1. a cânta, a executa (o bucată muzicală). 2. a rosti, a spune (un cuvânt, o propoziţie) cu un anumit ton. (< it. intonare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.