- instrumentaţie
- INSTRUMENTÁŢIE, instrumentaţii, s.f. 1. Etapă în procesul de creaţie a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte. 2. Ramură a ştiinţei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităţilor instrumentelor. 3. Operaţie de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puţ de petrol. – Din fr. instrumentation.Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98INSTRUMENTÁŢIE s. v. orchestraţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeinstrumentáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. instrumentáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. instrumentáţiei; pl. instrumentáţii, art. instrumentáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINSTRUMENTÁŢI//E instrumentaţiei f. Mod de aranjare a unor grupuri de instrumente într-o orchestră pentru executarea unei piese muzicale; orchestraţie. /<fr. instrumentationTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINSTRUMENTÁŢIE s.f. 1. Etapă în procesul de creaţie a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine fiecărui instrument în parte. ♦ Ramură a muzicii care se ocupă de descrierea particularităţilor fiecărui instrument. 2. Extragere a unei unelte sau a unei piese rămase din întâmplare într-un puţ de petrol. [gen. -iei. / cf. fr. instrumentation].Trimis de LauraGellner, 04.08.2006. Sursa: DNINSTRUMENTÁŢIE s. f. 1. repartizare a sonorităţilor unei compoziţii orchestrale pe diferite instrumente; orchestraţie. 2. ramură a muzicii care studiază posibilităţile tehnice şi expresive ale instrumentelor muzicale. 3. ansamblu de instrumente sau de aparate care echipează o instalaţie (de rafinare). (< fr. instrumentation)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.