orchestraţie

ORCHESTRÁŢIE, orchestraţii, s.f. Arta de a orchestra; transcriere, aranjare pentru orchestră a unei bucăţi muzicale prin folosirea mijloacelor tehnice de execuţie şi a timbrului propriu diverselor instrumente muzicale, în vederea realizării unei sonorităţi globale. ♦ Felul cum sunt îmbinate diferitele grupuri de instrumente ale unei orchestre (într-o bucată muzicală). – Din fr. orchestration.

Trimis de ionel_bufu, 07.05.2004. Sursa: DEX '98



ORCHESTRÁŢIE s. (muz.) instrumentaţie, orches-trare.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



orchestráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. orchestráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. orchestráţiei; pl. orchestráţii, art. orchestráţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ORCHESTRÁŢI//E orchestraţiei f. 1) Prezentare a unei lucrări muzicale sub formă de partitură pentru orchestră. 2) Transpunere pentru orchestră a unei compoziţii scrise iniţial pentru altă componenţă de interpreţi. 3) Mod de aranjare a diferitelor grupuri de instrumente pentru executarea unei piese muzicale; in-strumentaţie. [G.-D. orchestraţiei] /<fr. orchestration

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ORCHESTRÁŢIE s.f. Faptul, arta de a orchestra; orchestrare. ♦ Modul cum sunt aranjate, îmbinate grupurile de instrumente ale unei orchestre (într-o compoziţie muzicală). v. aranjament. [gen. -iei, var. orhestraţie s.f. / < fr. orchestration].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



ORCHESTRÁŢIE s. f. 1. arta de a orchestra (1). ♢ transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compoziţii muzicale; instrumentaţie (1). ♢ modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre. 2. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capătă, în poezie, expresivitate şi valoare estetică. (< fr. orchestration)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN