- inflexiune
- INFLEXIÚNE, inflexiuni, s.f. 1. Schimbare a înălţimii unui sunet; schimbare a tonului, a accentului în vorbire sau în cânt; uşurinţa cuiva de a-şi schimba tonul. 2. (mat.; în sintagma) Punct de inflexiune = punct în care curba îşi schimbă sensul concavităţii. [pr.: -xi-u-] – Din fr. inflexion, lat. inflexio, -onis.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INFLEXIÚNE s. intonare, intonaţie, mlădiere, modulare, modulaţie, ton, tonalitate. (O voce cu inflexiunei plăcute.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeinflexiúne s. f., pl. inflexiúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINFLEXIÚN//E inflexiunei f. Schimbare bruscă a accentului sau tonului vocii. [Sil. in-fle-xi-u-] /<fr. inflexion, lat. inflexio, inflexiuneonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINFLEXIÚNE s.f. 1. Schimbare a înălţimii unui sunet; schimbare a tonului, a accentului vocii; modulare. 2. Îndoire, curbare. ♢ Inflexiune osoasă = încurbare osoasă. ♦ (mat.) Schimbare de sens a concavităţii unei curbe plane. [pron. -xi-u-, var. inflexie s.f. / < fr. inflexion].Trimis de LauraGellner, 29.04.2005. Sursa: DNINFLEXIÚNE s. f. 1. modificare a înălţimii unui sunet, a timbrului unei vocale; schimbare bruscă a vocii, a accentului; modulaţie (2). 2. îndoire, curbare. o inflexiune osoasă = incurbare osoasă. 3. (mat.) schimbare de sens a concavităţii unei curbe plane. (< fr. inflexion, lat. inflexio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.