flogistic — FLOGÍSTIC, Ă, flogistici, ce, adj., s.n. 1. adj. De ardere, provenind din ardere. 2. s.n. Substanţă inexistentă, imaginată de alchimişti pentru a explica arderea. – Din fr. phlogistique. Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
neant — NEÁNT s.n. Noţiune filozofică care desemnează vidul, nefiinţa, inexistenţa, nimicul. [pr.: ne ant] – Din fr. néant. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEÁNT s. inexistenţă, nefiinţă, nimic, nonexistenţă, (rar) negură, neunde, uitare,… … Dicționar Român
nonexistenţă — NONEXISTÉNŢĂ s.f. Ceea ce nu este existenţă; inexistenţă. – Non + existenţă. cf. fr. n o n e x i s t e n c e . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NONEXISTÉNŢĂ s. v. neant. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
nefiinţă — NEFIÍNŢĂ s.f. 1. (Poetic) Faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistenţă; stare a ceea ce nu există; p. ext. neant. 2. (înv.) Absenţă, lipsă dintr un anumit loc (a unei persoane). – Ne + fiinţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
uitare — UITÁRE, uitări, s.f. 1. Faptul de a uita, de a nu şi aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ♢ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) faţă de interesele proprii. ♢ expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe… … Dicționar Român
Metropolis of Bessarabia — Organization of the Metropolis of Bessarabia Jurisdiction Romanian Patriarchate Diocese t … Wikipedia
absenţă — absénţă s. f. 1. lipsa cuiva sau a ceva dintr un loc; inexistenţă. 2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei. 3. (fig.) neatenţie, distracţie. (< fr. absence, lat. absentia) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABSÉNŢĂ, absenţe … Dicționar Român
dovedi — DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV. 1. tranz. A arăta cu probe (probă), cu argumente, cu mărturii existenţa sau inexistenţa unui fapt, a unei situaţii etc.; a demonstra, a proba. 2. tranz. şi refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într un anumit … Dicționar Român
existenţă — EXISTÉNŢĂ, existenţe, s.f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conştiinţă, de gândire. ♦ Viaţă considerată în durata şi conţinutul ei. ♦ Durată (a unei… … Dicționar Român
fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… … Dicționar Român
