- uitare
- UITÁRE, uitări, s.f. 1. Faptul de a uita, de a nu-şi aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ♢ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) faţă de interesele proprii. ♢ expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-şi amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătacire morală. 2.. fig. Nefiinţă, neant. – v. uita.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Uitare ≠ neuitareTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeUITÁRE s. v. neglijare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeUITÁRE s. v. inexistenţă, neant, nefiinţă, nimic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeuitáre s. f., g.-d. art. uitării; pl. uităriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficUIT//ÁRE uitareări f. 1) v. A UITA şi A SE UITA. ♢ A da uitareării a nu se mai gândi (la cineva sau la ceva). uitare de sine stare de spirit caracteristică pentru cel absorbit de activitatea sau de gândurile sale. Cu uitare de sine neglijându-şi interesele proprii. A cădea în uitare a fi uitat. 2) fig. Stare a ceea ce nu există; inexistenţă; nefiinţă. /v. a (se) uitaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.