- individ
- INDIVÍD, -Ă, indivizi, -de, s.m. şi f. 1. Persoană privită ca unitate distinctă faţă de alte persoane; ins. ♦ (peior.) Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreţ. 2. Fiinţă de origine animală sau vegetală privită ca unitate distinctă a speţei din care face parte; exemplar dintr-o categorie de fiinţe. – Din fr. individu, lat. individuum.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INDIVÍD s. 1. v. persoană. 2. cap, ins, om, persoană, (fig.) căciulă. (Câte 500 de lei de individ.) 3. v. unitate statistică.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeindivíd s. m., pl. indivíziTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINDIVÍ//D individzi m. 1) Organism având o existenţă proprie şi considerat ca unitate distinctă faţă de specia din care face parte; exemplar. 2) Persoană considerată ca unitate particulară, distinctă faţă de toate celelalte persoane; ins; cetăţean. 3) fig. peior. Persoană necunoscută care trezeşte neîncredere; om suspect. /<fr. individu, lat. individuusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINDIVÍD, -Ă s.m. şi f. 1. Persoană considerată ca unitate distinctă faţă de alte persoane; ins. ♦ (peior.) Om necunoscut, suspect; om demn de dispreţ. 2. Fiinţă vie considerată ca unitate deosebită a speţei căreia îi aparţine. [< fr. individu, cf. lat. individuus – indivizibil].Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DNINDIVÍD, -Ă s. m. f. 1. persoană considerată izolat în raport cu colectivitatea; ins. ♢ (peior.) om necunoscut, suspect. 2. fiinţă animală sau vegetală privită aparte, în raport cu specia căreia îi aparţine. 3. (mat.) unitate statistică. (< fr. individu, lat. individuus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.