- individual
- INDIVIDUÁL, -Ă, individuali, -e, adj. 1. Care este propriu unui individ; personal, specific. ♦ Care priveşte sau aparţine unui singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de fiinţe. 2. Care este executat de individ. Muncă individuală. ♦ (Adverbial) În mod izolat, fiecare în parte, fiecare pentru sine. [pr.: -du-al] – Din fr. individuel.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98Individual ≠ generalTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINDIVIDUÁL adj. 1. v. personal. 2. v. particular. 3. particular, personal, privat, propriu. (Probleme individual; proprietate individual.) 4. singular. (O atitudine individual.) 5. v. aparte.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeindividuál adj. m. (sil. -du-al), pl. individuáli; f. sg. individuálă, pl. individuáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINDIVIDUÁL1 adv. În mod particular; în parte. [Sil. -du-al] /<lat. individualis, fr. individuelTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINDIVIDUÁL2 individuală (individuali, individuale) 1) Care ţine de individ; propriu individului. 2) Care aparţine unui singur individ; al unui singur individ; particular. 3) Care este realizat de un singur individ. 4) Care este caracteristic numai pentru cineva sau ceva. [Sil. -du-al] /<lat. individualis, fr. individuelTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINDIVIDUÁL, -Ă adj. 1. Personal, al unei singure persoane. 2. Făcut de un singur individ. 3. Care se referă la individ sau care priveşte o singură persoană. // s.n. (fil.) Singular. [pron. -du-al. / cf. fr. individuel].Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DNINDIVIDUÁL, -Ă I. adj. 1. personal, propriu unui individ. 2. care se referă la un singur individ sau la un singur obiect. II. s. n. 1. concept estetico-literar desemnând exemplarul izolat, cazul particular. 2. (fil.) singular. ♢ (adv.) în mod izolat. (< fr. individuel)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.