- individualism
- INDIVIDUALÍSM s.n. 1. Denumire generică pentru concepţiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat, independent de societate. 2. Atitudine a celui care subordonează interesele obşteşti celor personale, care este preocupat exclusiv de propria persoană. [pr.: -du-a-] – Din fr. individualisme.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98individualísm s. n. (sil. -du-a-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINDIVIDUALÍSM n. 1) filoz. Teorie care consideră individul drept valoare supremă în toate domeniile vieţii (economie, politică, morală etc.). 2) Tendinţă de a proteja valorile şi drepturile individului rupt de societate. 3) Atitudine a celui care se preocupă în mod exclusiv de propria persoană, ignorând interesele altora. [Sil. -du-a-] /<fr. individualismeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINDIVIDUALÍSM s.n. 1. Denumire generică pentru concepţiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat de societate. 2. Concepţie şi atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor egoiste ale individului mai presus de cele colective. v. egoism. [pron. -du-a-. / cf. fr. individualisme].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNINDIVIDUALÍSM s. n. 1. ansamblu de concepţii (etice) care iau ca punct de plecare individul izolat de societate. 2. concepţie şi atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor individului mai presus de cele colective. (< fr. individualisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.