Dicționar Român. 2013.
încrustat — ÎNCRUSTÁT, Ă adj. v. incrustat. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
caboşon — CABOŞÓN, caboşoane, s.n. 1. Piatră preţioasă sau semipreţioasă fără faţete, fixată într o montură de metal. 2. (arhit.) Ornament mic de piatră încrustat într o faţadă. – Din fr. cabochon. Trimis de valeriu, 08.01.2003. Sursa: DEX 98 caboşón s.… … Dicționar Român
curul — CURÚL, Ă, curuli, e, adj. (În sintagmele) Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeş, pe care stăteau consulul şi înalţii magistraţi romani. Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil curul = magistrat… … Dicționar Român
damaschinat — DAMASCHINÁT, Ă, damaschinaţi, te, adj. 1. (Rar; despre mobile) Îmbrăcat în damasc. 2. (Despre cuţite, casete etc.) Încrustat cu firicele de aur sau de argint. ♦ (Despre oţeluri sudate (suda)) Care prezintă la suprafaţă desene în formă de vine… … Dicționar Român
incruster — [ ɛ̃kryste ] v. tr. <conjug. : 1> • 1555 au sens I, 2o; lat. incrustare I ♦ 1 ♦ Orner (un objet, une surface) suivant un dessin gravé en creux, avec des fragments d une autre matière. Incruster d émaux un coffre en bois précieux. (Surtout… … Encyclopédie Universelle
endolitic — endolític adj. m., pl. endolítici; f. sg. endolítică, pl. endolítice Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ENDOLÍTIC, Ă adj. (biol.; despre organisme) care trăieşte în interiorul stâncil … Dicționar Român
glipto — Element prim de compunere savantă cu semnificaţia gravat , incrustat . [var. glipt . / < fr. glypto , cf. gr. glyptos]. Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DN GLIPT(O) , GLÍF(Ă) elem. inscripţie, gravare, cizelare , tocit, ros . (< … Dicționar Român
incrusta — INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. tranz. A împlânta ornamente pe suprafaţa unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereţii interiori ai unei… … Dicționar Român
incrustaţie — INCRUSTÁŢIE, incrustaţii, s.f. 1. Procedeu de fixare în suprafaţa unui material a altui material, de obicei mai preţios. 2. Ornament înfipt pe suprafaţa unui obiect. 3. Crustă de săruri care s au depus, în anumite condiţii, pe suprafaţa unui corp … Dicționar Român
mărgăritar — MĂRGĂRITÁR, (1, 2) mărgăritare, s.n. (3, 4) s.m. 1. s.n. Boabă rotundă şi tare de culoare albă strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici şi care se întrebuinţează ca podoabă de preţ; perlă. ♢ loc. adj. De mărgăritar … Dicționar Român
