- incrusta
- INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. tranz. A împlânta ornamente pe suprafaţa unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereţii interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [var.: încrustá vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare.Trimis de valeriu, 28.07.2006. Sursa: DEX '98incrustá vb., ind. prez. 1 sg. incrustéz, 3 sg. şi pl. incrusteázăTrimis de siveco, 28.07.2006. Sursa: Dicţionar ortograficA INCRUST//Á incrustaéz tranz. 1) (obiecte, suprafeţe) A ornamenta prin fixarea unor fragmente de metale preţioase sau de fildeş. 2) (amintiri, fapte, întâmplări etc.) A face să se incrusteze. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustareTrimis de siveco, 28.07.2006. Sursa: NODEXA SE INCRUST//Á se incrustaeáză intranz. 1) (despre amintiri, fapte, întâmplări etc.) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se întipări. Grozăviile războiului s-au incrustat în memorie. 2) (despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereţii unui obiect (ai unui recipient, ai unei conducte, etc.) sau ai unui ţesut. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustareTrimis de siveco, 28.07.2006. Sursa: NODEXINCRUSTÁ vb. I. 1. tr. A aplica înfigând pe suprafaţa unui obiect incrustaţii ornamentale pentru a-l împodobi. ♦ (fig.) A întipări. 2. refl. (Despre substanţe) A se lipi puternic de suprafaţa, de pereţii unei conducte, ai unui recipient etc. [var. încrusta vb. I. / < fr. incruster, cf. lat. incrustare].Trimis de LauraGellner, 28.07.2006. Sursa: DNINCRUSTÁ vb. I. tr. a aplica pe obiecte incrustaţii. ♢ (fig.) a întipări. II. refl. (despre substanţe) a se depune sub formă de cruste pe pereţii unei conducte, ai unui recipient etc. (< fr. incruster, lat. incrustare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.