inábil — adj. 2 g. 1. Falto de habilidade. 2. Incapaz. 3. Incompetente. 4. [Jurídico, Jurisprudência] Que não tem capacidade legal … Dicionário da Língua Portuguesa
inhabile — [ inabil ] adj. • 1369; lat. inhabilis 1 ♦ Vx Qui n est pas apte à. ⇒ inapte. Dr. Qui n est pas habile à. ⇒ incapable. Inhabile à contracter, à tester (⇒ habilité) . 2 ♦ (1611) Littér. Qui manque d habileté, d adresse. Un apprenti inhabile. ⇒… … Encyclopédie Universelle
inabilmente — adv. De modo inábil. ‣ Etimologia: inábil + mente … Dicionário da Língua Portuguesa
abil — ABÍL, Ă, abili, e, adj. (Adesea adverbial) Care este îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci. ♦ Şmecher, descurcăreţ. – Din fr. habile, lat. habilis. Trimis de renata andra, 27.03.2002. Sursa: DEX 98 abíl1, ă adj. 1. îndemânatic, dibaci,… … Dicționar Român
neabil — NEABÍL, Ă, neabili, e, adj. Neîndemânatic, stângaci; inabil. [pr.: ne a ] – Ne + abil (după fr. non habile). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 neabíl adj. m. (sil. ne a ), pl. neabíli; f … Dicționar Român
neîndemânatic — NEÎNDEMÂNÁTIC, Ă, neîndemânatici, ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranţă; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranţă; stângaci. – Ne + îndemânatic. Trimis de… … Dicționar Român
stângaci — STÂNGÁCI, CE, stângaci, ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care lucrează, scrie etc. mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă. 2. fig. Lipsit de îndemânare, de abilitate; lipsit de siguranţă, de supleţe în mişcări, în exprimare … Dicționar Român
îndemânatic — ÎNDEMÂNÁTIC, Ă, îndemânatici, ce, adj. 1. Care execută bine şi uşor orice muncă manuală; iscusit, dibaci. ♦ (Adverbial) Cu îndemânare. 2. De care te foloseşti cu uşurinţă; comod. 3. (înv.) Potrivit, favorabil. [var.: îndemânátec, ă, îndemănátec,… … Dicționar Român
ambiesquerdo — |ê| adj. Desajeitado de ambas as mãos; inábil … Dicionário da Língua Portuguesa
atar — v. tr. 1. Apertar e dar nó em. 2. [Figurado] Ligar, unir. 3. Tornar inábil, impedir, sujeitar, cativar. • v. pron. 4. Cingir se, ater se. 5. Atrapalhar se. 6. Perder o fio do discurso. ‣ Etimologia: latim apto, are, adaptar, acomodar, juntar … Dicionário da Língua Portuguesa
