- impuritate
- IMPURITÁTE, impurităţi, s.f. 1. Lipsă de puritate, de curăţenie. ♦ Stare a unui mediu cu toxicitate ridicată, cu microbi etc. 2. Corp sau substanţă străină care se găseşte în masa altui corp sau a unui material (şi a cărei prezenţă determină modificarea proprietăţilor materialului). – Din fr. impureté, lat. impuritas, -atis.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Impuritate ≠ puritateTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeIMPURITÁTE s. v. gunoi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeimpuritáte s. f., g.-d. art. impurităţii; pl. impurităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIMPURIT//ÁTE impuritateăţi f. 1) Caracter impur; lipsă de puritate. 2) fig. Lipsă de integritate morală; imoralitate. 3) chim. Substanţă străină care se găseşte în componenţa altei substanţe. 4) la pl. Substanţe toxice sau infecţioase aflate în mediul înconjurător. /<fr. impureté, lat. impuritas, impuritateatisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIMPURITÁTE s.f. 1. Starea a ceea ce este impur; necurăţenie. 2. Ceea ce face un corp impur; corp străin existent într-o substanţă. [cf. lat. impuritas, fr. impureté].Trimis de LauraGellner, 26.07.2006. Sursa: DNIMPURITÁTE s. f. 1. (şi fig.) lipsă de puritate; starea a ceea ce este impur. 2. corp, substanţă străină care se găseşte în masa unui material. (< fr. impureté, lat. impuritas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.