gunoi

gunoi
GUNÓI1, gunoaie, s.n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă. 2. Baligă amestecată cu paiele care au servit vitelor drept aşternut, întrebuinţată ca îngrăşământ agricol organic. 3. Fir de pai, scamă, murdărie etc. care se depune pe haine, care cade în lichide etc. 4. Epitet dat unui om de nimic; lepădătură. – Din sl. gnoĩ.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GUNOÍ2, gunoiesc, vb. IV. 1. tranz. A îngrăşa pământul cu gunoi1 (2). 2. tranz. şi refl. (Despre păsări) A-şi depune excrementele (murdărind ceva). 3. refl. fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi1.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GÂNDAC DE GUNÓI s. v. băligar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GUNÓI s. 1. impuritate, murdărie, necurăţenie, (prin Ban. şi Transilv.) bucluc, (Mold. şi Transilv.) goz, (prin Olt.) smian, (prin Bucov. şi Transilv.) şteah, (înv.) şterc. (Se strânsese mult gunoi.) 2. v. băligar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GUNÓI s. v. lepădătură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

gunói s. n., pl. gunoáie
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

gunoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gunoiésc, imperf. 3 sg. gunoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gunoiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GUN//ÓI gunoioáie n. 1) Resturi murdare sau inutile, care se aruncă. ♢ A (nu) scoate gunoioiul din casă a (nu) vorbi în prezenţa unor persoane străine despre lucruri compromiţătoare din familie sau din colectiv. A-i sta cuiva ca gunoioiul în ochi a supăra pe cineva. 2) Băligar care este folosit ca îngrăşământ agricol. 3) fig. depr. Om de nimic; persoană degradată; lepădătură. /<sl. gnoi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A GUNO//Í gunoiiésc tranz. 1) (pământ cultivat) A îngrăşa cu gunoi de grajd. 2) (despre păsări) A murdări cu găinaţ. /Din gunoi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

gunói (-oáie), s.n. – 1. Baligă. – 2. Murdărie. – 3. Resturi, rămăşiţe. – Megl. gnoi. sl. gnoi (Miklosich, Lexicon, 131; Cihac, II, 131; Conev 71), cf. bg. gnoj. – Der. gunoi, vb. (a murdări, a face baligă; a îngrăşa pămîntul; refl., a putrezi, a se strica), cf. sl., bg. gnojiti; îngunoi, vb. (Mold., a îngrăşa pămîntul); gunoier, s.m. (persoană care ridică gunoiul); gunoios, adj. (murdar, plin de jeg); gunoişte, s.f. (băligar), din sl. gnoiste. Mag. ganaj pare a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 404).
Trimis de blaurb, 10.11.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • goz — GOZ, gozuri, s.n. (reg.; cu sens colectiv) Resturi nefolositoare de materii vegetale; p. gener. gunoi, murdărie. [var.: gózură s.f.] – Din magh. gaz. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GOZ s. v. gunoi, impuritate, murdărie, necurăţenie …   Dicționar Român

  • băligar — BĂLIGÁR, (I) băligare, s.n., (II) băligari, s.m. I. s.n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă şi paie, folosit ca îngrăşământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăieşte mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [var.: bălegár s.n., s.m.] …   Dicționar Român

  • gunoios — GUNOIÓS, OÁSĂ, gunoioşi, oase, adj. (Rar) Plin de gunoi1; murdar. [pr.: no ios] – Gunoi1 + suf. os. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  gunoiós adj. m. (sil. ios), pl. gunoióşi; f …   Dicționar Român

  • Teip — (also taip) is a Chechen tribal organization or clan, self identified through descent from a common ancestor and geographic location. There are about 130 teips (though some sources state that there may be as many as 300). More than 20 teips… …   Wikipedia

  • da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel …   Dicționar Român

  • mraniţă — MRÁNIŢĂ s.f. Îngrăşământ agricol natural provenit din gunoi de grajd bine fermentat sau din resturi vegetale (în special frunze) descompuse. – Din sl. *smradŭnica. Trimis de ana zecheru, 31.05.2004. Sursa: DEX 98  MRÁNIŢĂ s. (reg.) mrăniţău.… …   Dicționar Român

  • murdărie — MURDĂRÍE, murdării, s.f. 1. Stare a ceea ce este murdar (1); (concr.) strat de necurăţenie care acoperă sau îmbâcseşte ceva; resturi nefolositoare; gunoi. ♦ Excremente. 2. fig. Caracter, comportare, faptă vrednică de dispreţ, degradantă, josnică; …   Dicționar Român

  • măturătură — MĂTURĂTÚRĂ, măturături, s.f. 1. Măturare. 2. (concr.) Gunoi adunat cu mătura. – Mătura + suf. ătură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MĂTURĂTÚRĂ s. v. măturat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  măturătúră s. f …   Dicționar Român

  • necurăţenie — NECURĂŢÉNIE, necurăţenii, s.f. Lipsă de curăţenie; (concr.) murdărie, gunoi. – Ne + curăţenie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NECURĂŢÉNIE s. 1. v. murdărie. 2. v. gunoi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  NECURĂŢÉNIE… …   Dicționar Român

  • ordură — ORDÚRĂ, orduri, s.f. (Rar) Murdărie, gunoi. – Din fr. ordure. Trimis de ionel bufu, 09.05.2004. Sursa: DEX 98  ordúră s. f., g. d. art. ordúrii; pl. ordúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ORDÚRĂ s …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”