- băligar
- BĂLIGÁR, (I) băligare, s.n., (II) băligari, s.m. I. s.n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă şi paie, folosit ca îngrăşământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăieşte mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [var.: bălegár s.n., s.m.] – Baligă + suf. -ar.Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX '98BĂLIGÁR s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. 2. (entom.; Geotrupes stercorarius) (reg.) gândac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuţă, trânduş, trânz, gâza-boului.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeBĂLIGAR-CU-CÓRN s. v. caraban, nasicorn.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebăligár (gândac) s. m., pl. băligáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbăligár (baligă) s. n., pl. băligáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBĂLIGÁR1 băligare n. 1) v. BALIGĂ. 2) Amestec de baligă cu paie (folosit ca îngrăşământ natural după putrezire); gunoi de grajd. /baligă + suf. băligararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBĂLIGÁR2 băligari m. Gândac de culoare neagră-albăstruie, care trăieşte prin gunoaie şi se hrăneşte cu baligă; gândac de baligă. /baligă + suf. băligararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.