- improvizaţie
- IMPROVIZÁŢIE, improvizaţii, s.f. Faptul de a improviza; (concr.) ceea ce se improvizează. ♦ Piesă muzicală improvizată. ♦ Lucru făcut la repezeală, la moment. – Din fr. improvisation.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98improvizáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. improvizáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. improvizáţiei; pl. improvizáţii, art. improvizáţiile (sil. -ţi-i)Trimis de siveco, 26.07.2006. Sursa: Dicţionar ortograficIMPROVIZÁŢI//E improvizaţiei f. 1) v. A IMPROVIZA. 2) Lucru improvizat. [G.-D. improvizaţiei; Sil. im-pro-vi-za-ţi-e] /<fr. improvisationTrimis de siveco, 26.07.2006. Sursa: NODEXIMPROVIZÁŢIE s.f. Improvizare; interpretare spontană, nepregătită a unei teme date sau libere; piesă muzicală improvizată. ♦ Discurs, versuri etc. improvizate. ♦ Lucru făcut la repezeală, la moment. [gen. -iei, var. improvizaţiune s.f. / cf. fr. improvisation, it. improvvisazione, rus. improvizaţiia].Trimis de LauraGellner, 25.04.2005. Sursa: DNIMPROVIZÁŢIE s. f. improvizare. ♢ lucru făcut la repezeală, spontan, la moment. ♢ interpretare nepregătită, nenotată a unei compoziţii muzicale, pe care interpretul o creează în acel moment; piesă muzicală astfel executată. ♢ discurs, versuri improvizate. (< fr. improvisation)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.