- imanent
- IMANÉNT, -Ă, imanenţi, -te, adj. 1. Care este propriu naturii obiectului, care acţionează din interiorul obiectului, condiţionat de esenţa obiectului; intrinsec. 2. (În concepţia idealistă despre lume) Care există şi acţionează prin sine însuşi, nedeterminat de o cauză din afară. ♢ Filozofia (sau şcoala) imanentă = filozofie care afirmă că existenţa, realitatea reprezintă conţinutul conştiinţei. – Din fr. immanent, lat. immanens, -ntis.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IMANÉNT adj. (FILOZ.) intrinsec, lăuntric. (Ca-uză imanent.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeimanént adj. m., pl. imanénţi; f. sg. imanéntă, pl. imanénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIMANÉN//T imanenttă (imanentţi, imanentte) Care se conţine în însăşi natura sau esenţa unui lucru sau fenomen; existent prin însăşi natura sau esenţa unui lucru sau fenomen; intrinsec. /<lat. immanens, imanentntis, fr. immanentTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIMANÉNT, -Ă adj. Propriu naturii obiectului, decurgând lăuntric din natura obiectului; intrinsec, constant, permanent. ♢ Filozofia (sau şcoala) imanentă = şcoală filozofică idealist-subiectivă care susţinea că existenţa, realitatea reprezintă exclusiv conţinutul conştiinţei. // s.m. şi f. (Rar) Adept al filozofiei imanente. [cf. fr. immanent, it. immanente, lat. immanens].Trimis de LauraGellner, 25.04.2005. Sursa: DNIMANÉNT, -Ă adj. propriu naturii, esenţei obiectului, care acţionează din interiorul lui; intrinsec. (< fr. immanent, lat. immanens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.