- imanenţă
- IMANÉNŢĂ, imanenţe, s.f. Însuşirea sau starea a ceea ce este imanent. – Din fr. immanence, lat. immanentia.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98imanénţă s. f., g.-d. art. imanénţei; pl. imanénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIMANÉNŢĂ imanenţăe f. Caracter imanent. /<lat. immanentia, fr. immanenceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIMANÉNŢĂ s.f. Situaţia a ceea ce este imanent. [cf. fr. immanence, it. immanenza].Trimis de LauraGellner, 23.07.2006. Sursa: DNIMANÉNŢĂ s. f. însuşirea, starea a ceea ce este imanent. (< fr. immanence, lat. immanentia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.