- idolatru
- IDOLÁTRU, -Ă, idolatri, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se închină la idoli. ♦ fig. (persoană) care iubeşte pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. – Din fr. idolâtre.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IDOLÁTRU adj., s. păgân.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeidolátru adj. m., s. m. (sil. -tru), pl. idolátri; f. sg. idolátră, pl. idolátreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIDOLÁTR//U idolatruă (idolatrui, idolatrue) şi substantival 1) Care crede în idoli; care se închină la idoli. 2) fig. Care idolatrizează; care vădeşte o pasiune exagerată faţă de cineva sau de ceva. [Sil. -la-tru] /<fr. idolâtreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIDOLÁTRU, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care se închină idolilor. ♦ (fig.) (Cel) care iubeşte (pe cineva sau ceva) cu pasiune. [< fr. idolâtre, lat. idolatris].Trimis de LauraGellner, 23.07.2006. Sursa: DNIDOLÁTRU, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se închină idolilor. 2. (fig.) (cel) care iubeşte cu pasiune. (< fr. idolâtre, lat. idolatris)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.