egolatru

EGOLÁTRU, -Ă, egolatri, -e, adj. Stăpânit de egolatrie. – cf. lat. e g o , după idolatru.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



EGOLÁTRU adj., s. v. egotist.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



egolátru adj. m. (sil. -tru), pl. egolátri (sil. -la-tri); f. sg. egolátră, pl. egolátre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EGOLÁTRU, -Ă adj. (Rar) Stăpânit de egolatrie; egoist, egotist. [cf. lat. ego – eu, după idolatru].

Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN



EGOLÁTRU, -Ă adj., s. m. f. (om) stăpânit de egolatrie. (< ego- + -latru)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN