- iască
- IÁSCĂ s.f. Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate şi tari, care cresc pe trunchiul arborilor şi care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic (Fomes şi Phellinus). ♢ expr. A se face iască = a) a se usca; b) a slăbi foarte mult. – lat. esca "hrană; medicament".Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IÁSCĂ s. (bot.) 1. (Fomes igniarius) (Munt.) babiţă, (Mold.) băcălie, (Transilv.) copită. 2. (Ganoderma applanatum) = babiţă, băcălie de fag.Trimis de siveco, 18.09.2006. Sursa: Sinonimeiáscă s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIÁSCĂ f. 1) Ciupercă parazită lemnoasă, în formă de copită, care creşte pe trunchiul unor arbori. 2) înv. Material preparat din această ciupercă şi folosit la aprins focul cu ajutorul amnarului şi al cremenei. 3) Produs alimentar lipsit de orice gust. /<lat. escaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXiáscă s.f. – Nume dat mai multor ciuperci parazite, uscate şi tari, care cresc pe trunchiul arborilor (Fomes igniarius). – Mr., megl. iască. lat. ēsca (Diez, I, 163; Densusianu, Hlr., 189; Puşcariu 759; Candrea-Dens., 804; REW 2913; DAR), cf. alb. eskë, askë (Meyer 97; Philippide, II, 640), it., prov. esca, fr. èche, sp. yesca, ngr. ἤσϰα, ἴσϰα. Forma de pl. ieşti (DAR), este practic ieşită din uz. – Der. iescos, adj. (ca iasca, uscat). Din rom. provin sb. jeska "hrană" (Candrea, Elemente, 406), ţig. yeska (Wlislocki 92).Trimis de blaurb, 24.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.