- hăţ
- HĂŢ1, hăţuri, s.n. 1. Parte a hamului alcătuită din curele (sau frânghii) lungi, prinse de inelele căpeţelei, cu ajutorul cărora se conduc caii înhămaţi. ♢ expr. A ţine (pe cineva sau ceva) în hăţuri = a ţine din scurt pe cineva sau ceva; a struni, a stăpâni. A lua hăţurile în mână = a prelua conducerea, manifestând o oarecare autoritate constrângătoare (într-o întreprindere, o afacere etc.). A scăpa hăţurile din mână = a pierde conducerea sau iniţiativa (într-o întreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stăpâni spiritele. 2. (reg.) Laţ, juvăţ, ştreang de care este spânzurat cineva. – cf. h a ţ.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HĂŢ2 interj. v. hâţ.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HĂŢ s. frâu. (Strânge hăţul şi opreşte calul.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeHĂŢ s. v. laţ, ştreang.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehăţ s. n., pl. hăţuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHĂŢ hăţuri n. mai ales la pl. Element de harnaşament constând dintr-un complex de curele (sau frânghii) cu ajutorul cărora se conduc caii înhămaţi. ♢ A ţine în hăţuri a ţine din scurt pe cineva. A lua hăţurile în mână a prelua conducerea. /cf. haţTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.