- hărăzit
- HĂRĂZÍT, -Ă, hărăziţi, -te, adj. 1. Stabilit, hotărât dinainte; destinat (1). 2. (înv.) Devotat, credincios, fidel. – v. hărăzi.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
hărăzit
Look at other dictionaries:
scrie — SCRÍE, scríu, vb. III. 1. intranz. şi tranz. A reprezenta prin semne convenţionale sunetele sau cuvintele vorbirii. ♢ expr. (intranz.; în basme) De (sau pe) când scria (sau, refl., se scria) musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi. ♦… … Dicționar Român
destinat — DESTINÁT, Ă, destinaţi, te, adj. 1. Stabilit, hotărât dinainte; hărăzit. 2. Ursit, menit, sortit, predestinat. – v. destina. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
hărăzi — HĂRĂZÍ, hărăzesc, vb. IV. tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a destina (1). ♦ (înv.) A dedica, a închina. 2. (înv.) A face cuiva un dar, o cinste, o donaţie; a acorda un drept, un privilegiu, un titlu, o… … Dicționar Român
parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… … Dicționar Român
votiv — VOTÍV, Ă, votivi, e, adj. (Despre inscripţii) Care exprimă o făgăduinţă solemnă (faţă de divinitate); hărăzit, închinat divinităţii. ♢ Tablou votiv = fragment dintr o pictură murală (bisericească) înfăţişând pe ctitori, de obicei cu miniatura… … Dicționar Român
