- huţupi
- huţupí, huţupésc, vb. IV refl. (reg.) a se opinti.Trimis de blaurb, 29.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
huţupi
Look at other dictionaries:
hutupi — HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. tranz. (reg.) A mânca cu lăcomie (şi urât); a înfuleca. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hutupí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl … Dicționar Român
hâţ — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o mişcare bruscă şi rapidă, când cineva apucă, smuceşte sau trage ceva. ♢ expr. Hâţ în sus, hâţ în jos sau hâţ în dreapta, hâţ în stânga, arată sforţările, încercările numeroase şi diverse pe care le… … Dicționar Român
hutupală — HUTUPÁLĂ s.m. (reg.) Epitet dat unui om lacom; mâncău. – Din hutupi + suf. (e)ală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM HUTUPÁLĂ s. v. mâncăcios, mâncău. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
înfuleca — ÎNFULECÁ, înfúlec, vb. I. tranz. (fam.) A mânca lacom şi repede, a înghiţi pe nerăsuflate. [var.: înfulicá vb. I] – lat. infollicare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNFULECÁ vb. (reg.) … Dicționar Român
