- hristoitie
- HRISTOITÍE s.f. (înv.) Viaţă sau comportare evlavioasă, conformă cu morala (creştină). [pr.: -to-i-] – Din ngr. hristoíthia.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HRISTOITÍE s. v. credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie.Trimis de siveco, 07.02.2009. Sursa: Sinonimehristoitíe s. f. (sil. -to-i-), art. hristoitía, g.-d. hristoitíi, art. hristoitíeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografichristoitíe s. f., g.-d. art. hristoitíeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografichristoitíe (-íi), s.f. – Viaţă creştinească. ngr. χριστοήθεια (Tiktin; Gáldi 196). sec. XIX, înv.Trimis de blaurb, 24.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.