- hoarţă
- hoárţă, hoárţe, s.f. (reg.) 1. car vechi, stricat; horţog. 2. violină; rablă.Trimis de blaurb, 22.12.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
hoarţă
Look at other dictionaries:
hanţă — HÁNŢĂ, hanţe, s.f. (reg.) 1. Obiect de îmbrăcăminte uzat, zdrenţuit, de proastă calitate. 2. fig. Gură (care vorbeşte mult şi fără rost). ♢ expr. Bun de hanţă = flecar, vorbăreţ, guraliv. – cf. ucr. b a n c a mârţoagă . Trimis de gall, 13.09.2007 … Dicționar Român
hoţ — HOŢ, HOÁŢĂ, hoţi, hoaţe, s.m. şi f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (fam.) Om ştrengar, şiret. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HOŢ s. 1. pungaş, (astăzi rar) prădător, (înv. şi … Dicționar Român
