hirotoníe — s. f., art. hirotonía, g. d. art. hirotoníei; pl. hirotoníi, art. hirotoníile … Romanian orthography
hirotonisire — HIROTONISÍRE, hirotonisiri, s.f. Acţiunea de a hirotonisi şi rezultatul ei; hirotonie, hirotonire. – v. hirotonisi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HIROTONISÍRE s. (bis.) hirotonie, hirotonire, (pop.) sfinţire, (înv.) sfânţitură.… … Dicționar Român
hirotoni — HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV. tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creştine; a hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
hirotonire — HIROTONÍRE, hirotoniri, s.f. Acţiunea de a hirotoni şi rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – v. hirotoni. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HIROTONÍRE s. v. hirotonisire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime hirotoníre s … Dicționar Român
sfinţire — SFINŢÍRE, sfinţiri, s.f. Acţiunea de a (se) sfinţi1 şi rezultatul ei. ♦ (înv.) Consfinţire, consacrare. – v. sfinţi1. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFINŢÍRE s. (bis.) 1. canonizare, (livr.) sacrali zare, sacralizaţie, sanctificare … Dicționar Român
sfinţitură — SFINŢITÚRĂ, sfinţituri, s.f. (Rar) Faptul de a sfinţi1; (concr.) obiect sfinţit. – Sfinţi1 + suf. tură. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFINŢITÚRĂ s. v. hirotonie, hirotonire, hiro tonisire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român