hangioaică — HANGIOÁICĂ, hangioaice, s.f. (Rar) Hangiţă. – Hangiu + suf. oaică. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HANGIOÁICĂ s. v. hangiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime hangioáică s. f. (sil. gioai ), g. d. art. hangioáicei; … Dicționar Român
făgădăriţă — făgădăríţă, făgădăríţe, s.f. (înv.) 1. femeia care ţinea un făgădău (han, cârciumă); hangiţă, cârciumăreasă, birtăşiţă. 2. nevastă de făgădar (hangiu, cârciumar). Trimis de blaurb, 05.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
han — HAN1, hani, s.m. Titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli şi preluat de suveranii multor ţări din Orient; persoană care avea acest titlu; han tătar. – Din tc. hăn. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HAN2, hanuri, s.n. Local… … Dicționar Român
oaspe — OÁSPE s.m. v. oaspete. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 oáspe ( péţi), s.m. – 1. Persoană care primeşte găzduire. – 2. Musafir. – var. oaspete. Mr. oaspe, megl. oaspiţ. lat. hospĕs, pl. hospĭtes (Diez, I, 298; Puşcariu 1215;… … Dicționar Român
ospătăriţă — OSPĂTĂRÍŢĂ, ospătăriţe, s.f. 1. Angajată din sectorul comercial care serveşte pe consumatori şi încasează contravaloarea consumaţiei, într un restaurant sau în alt local de consumaţie; chelneriţă. 2. (înv.) Patroană a unui birt, a unei ospătării; … Dicționar Român
