găurea

găurea
GĂUREÁ, GĂURÍCĂ, găurele, s.f. Diminutiv al lui gaură; găurice. ♦ (La pl.) Fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. [pr.: gă-u-] – Gaură + suf. -ea, -ică.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GĂUREÁ s. găurică, găurice, (Mold. şi Bucov.) borticică.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

GĂUREÁ s. v. toporaş, violetă, viorea.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GĂUR//EÁ găureaéle f. (diminutiv de la gaură) la pl. Fel de broderie executată pe o pânză din care s-au scos firele transversale. [var. găurică] /gaură + suf. găureaea
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • găurică — GĂURÍCĂ s. găurea, găurice, (Mold. şi Bucov.) borticică. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  găurícă/găureá s. f., g. d. art. găurélei; pl. găuréle Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • borticică — BORTICÍCĂ, borticele, s.f. (reg.) Diminutiv al lui bortă. Trimis de paula, 21.10.2003. Sursa: DLRM  BORTICÍCĂ s. v. găurea, găurică, găurice. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  borticícă s. f., g. d. art. borticélei; …   Dicționar Român

  • găuri — GĂURÍ, găuresc, vb. IV. tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [pr.: gă u ] – Din gaură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • găurice — GĂURÍCE, găurici, s.f. Găurea. [pr.: gă u ] – Gaură + suf. ice. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂURÍCE s. v. găurică. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  găuríce s, f., g. d. ar …   Dicționar Român

  • toporaş — TOPORÁŞ, (1) toporaşe, s.n., (2) toporaşi, s.m. 1. s.n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. s.m. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre violete, rar roşietice sau albe; viorea (Viola). – Topor + suf. aş. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • viorea — VIORÉA, ÍCĂ, viorele, s.f. (bot.) 1. Toporaş. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două trei frunze lunguieţe şi o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [pr.: vi o ] – Vioară2 + suf. ea,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”