- găuri
- GĂURÍ, găuresc, vb. IV. tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [pr.: gă-u-] – Din gaură.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GĂURÍ vb. 1. a perfora, a scobi, a sfredeli, a străpunge, (înv. şi reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluşi, (Mold. şi Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A găuri într-un material dur.) 2. v. sparge. (Blidul s-a găuri la fund.) 3. v. zdrenţui. 4. v. caria.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeGĂURÍ vb. v. composta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegăurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găurésc, imperf. 3 sg. găureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. găureáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA GĂUR//Í găuriésc tranz. (materiale, obiecte) A prevedea cu o gaură (sau cu mai multe găuri). /Din gaurăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE GĂUR//Í pers. 3 se găuriéşte intranz. A se deteriora formând găuri. /Din gaurăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.