gonitor

gonitor: GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s.m. şi f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GONITÓR s. v. taur.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

gonitór s. m., adj. m., pl. gonitóri; f. sg. şi pl. gonitoáre, g.-d. sg. art. gonitoárei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GONITÓR gonitori m. Taur tânăr (reproducător). /a goni + suf. gonitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

gonitór, gonitoáre, gonitóri, gonitoáre, s.m. f. (reg.) 1. junc, junincă. 2. constelaţia "Taurul". 3. o insectă. 4. un câine de vânat. 5. o plantă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

boss — s.m. Supraveghetor peste muncitorii dintr o întreprindere în S.U.a.; p. ext. (fam.) şef. – cuv. engl. Trimis de valeriu, 17.01.2007. Sursa: DEX 98 TÁUR, tauri, s.m. 1. Masculul necastrat al vacii, apt pentru reproducţie (Bos taurus).* … Dicționar Român
gonaci — GONÁCI, gonaci, s.m. 1. (pop.) Hăitaş2. 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreţ uşor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. aci. cf. bg. g o n a č. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
goni — GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ♢ refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦… … Dicționar Român
taur — OCHIUL TÁURULUI s. v. aldebaran. Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime Óchiul Táurului (astron.) s. pr. m. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic taúr ( ri), s.m. – 1. Bic, buhai, gonitor. – 2. Al doilea semn al… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias