glugă

glugă
GLÚGĂ, glugi, s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte în formă de pungă conică, care acoperă capul pentru a-l feri de ploaie, de frig etc. 2. Grămadă de snopi, de ştiuleţi de porumb sau de mănunchiuri de cânepă, care se aşază în picioare, în forma unei stive conice. – cf. bg. g u g l a.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

glúgă s. f., g.-d. art. glúgii; pl. glugi
Trimis de siveco, 06.02.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

GLÚ//GĂ glugăgi f. 1) Acoperământ pentru cap, în formă de pungă conică, prins de gulerul hainei (care se îmbracă pe vreme rea). 2) Grămadă de snopi aşezaţi în formă conică. glugă de porumb. [G.-D. glugii] /<bulg. gugla
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

glúgă (glúgi), s.f. – 1. Obiect de îmbrăcăminte cu care se acoperă capul. – 2. Grămadă, morman. – var. (Munt.) clucg. bg. glugla, din ngr. ϰοῦϰλα "păpuşă" (Tiktin; DAR; Scriban; cf. Romansky 106), sau mag. gluga, din germ. Gugele. – Der. gluguş (var. înv. gluguci), s.n. (glugă). Din rom. provine rut. huhl’a sau gugl’a (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • cagulă — CAGÚLĂ, cagule, s.f. 1. Mantie cu glugă purtată de călugări; tip de glugă care acoperă tot capul (cu deschizături în dreptul ochilor). 2. Parte de cauciuc a unei măşti de gaze. – Din fr. cagoule. Trimis de valeriu, 01.02.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • burnuz — BURNÚZ, burnuzuri, s.n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (reg.) Scurteică pe care o poartă ţărancele. – Din tc. burnuz. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  burnúz s. n., pl. burnúzuri Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • cuculă — CUCÚLĂ, cucule, s.f. Veşmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecţionat din stofă groasă şi aspră. – Din fr. cuculle, lat. cucullus. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  CUCÚLĂ s. v. cartof. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • ipingea — IPINGEÁ, ipingele, s.f. Manta bărbătească făcută din dimie sau din postav (cu glugă şi împodobită cu găitane), care se purta în trecut. ♦ Material din care se confecţiona haina descrisă mai sus. [var.: (reg.) epingeá s.f.] – Din tc. yapincak.… …   Dicționar Român

  • capişon — CAPIŞÓN, capişoane, s.n. Un fel de glugă cu unul sau două colţuri, care atârnă pe spate şi care se poate ridica pentru a proteja capul de intemperii. – Din fr. capuchon. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  capişón s. n., pl. capişoáne… …   Dicționar Român

  • hanorac — HANORÁC, hanorace, s.n. Haină scurtă confecţionată din pânză deasă, de obicei impermeabilă, şi prevăzută cu glugă, folosită în anumite competiţii sportive sau în excursii. – Din fr. anorak. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hanorác s. n …   Dicționar Român

  • căpeneag — CĂPENEÁG, căpeneaguri, s.n. (înv.) Haină lungă şi largă care acoperă tot corpul. [var.: chepeneág s.n.] – Din magh. köpenyeg. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CĂPENEÁG s. v. manta. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinoni …   Dicționar Român

  • domino — DOMINÓ, dominouri, s.n. 1. Îmbrăcăminte de bal mascat, în formă de mantie lungă cu glugă. ♦ Persoană care poartă la bal o asemenea îmbrăcăminte. 2. Numele unui joc de societate care se joacă cu 28 de piese plate, dreptunghiulare, însemnate cu un… …   Dicționar Român

  • cucui — CUCÚI, cucuie, s.n. 1. Umflătură la cap provocată de lovirea cu un corp tare. 2. (reg.) Moţ de pene la capul păsărilor. – lat. *cucullius (= cucullus). Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CUCÚI s. (med.) (Transilv.) coc, cocoş, modâlcă …   Dicționar Român

  • cuculat — CUCULÁT, Ă, cuculaţi, te, adj. (Despre flori) În formă de glugă sau de capişon. – Din lat. cucullatus. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cuculát adj. m., pl. cuculáţi; f. sg. cuculátă, pl …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”