ghiolcăi

ghiolcăí (-ăésc, -ít), vb. – Despre maţe, a produce un zgomot. Creaţie expresivă, cf. ghiorăi, chiorăi. – Der. ghioalcă (var. ghiolcură), adv. (plin-ochi); ghiorcă, s.f. (Bucov., vîltoare). Probabil aparţine aceleiaşi rădăcini expresive ghilan, s.m. (Mold., vlăjgan), cf. ghiorlan, golan (după Löwe 12 şi Scriban, ar fi cuvînt identic lui bălan).

Trimis de blaurb, 18.10.2007. Sursa: DER