ghiduşar — GHIDUŞÁR, ghiduşari, s.m. (Rar) Om ghiduş. – Ghiduş + suf. ar. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ghiduşár s. m., pl. ghiduşári Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
ghiduşie — GHIDUŞÍE, ghiduşii, s.f. (fam.) Poznă, glumă1, farsă. – Ghiduş+ suf. ie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHIDUŞÍE s. 1. v. glumă. 2. v. farsă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime GHIDUŞÍE … Dicționar Român
gâde — GÂDE, gâzi, s.m. (pop.) Călău; gealat. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÂDE s. v. călău. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime gâde s. m., art. gâdea/gâdele, g. d … Dicționar Român
bufon — BUFÓN, Ă, bufoni, e, s.m., adj. 1. s.m. Personaj comic îmbrăcat în haine groteşti, care întreţinea o atmosferă de veselie la curţile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic buf3 într o piesă de teatru. ♦ (peior.)… … Dicționar Român
glumeţ — GLUMÉŢ, EÁŢĂ, glumeţi, e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaş, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec. Trimis de gall … Dicționar Român
năzdrăvan — NĂZDRĂVÁN, Ă, năzdrăvani, e, adj. 1. (În mitologia populară; adesea substantivat) Înzestrat cu puteri supranaturale; spec. care are darul de a şti şi prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deştept; admirabil … Dicționar Român
poznat — poznát, ă, adj. 1. (reg.) neobişnuit, curios, ciudat, bizar, straniu. 2. (înv. şi reg.) hazliu, glumeţ, vesel, şugubăţ, năzdrăvan, mehenghi, ghiduş. Trimis de blaurb, 19.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
poznit — POZNÍT adj. v. glumeţ, hazliu, poznaş, vesel. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime poznít, ă, adj. (reg.) 1. ciudat, curios, bizar. 2. (despre cai) mare, gras şi urât. 3. poznaş, hazliu, glumeţ, vesel, şugubăţ, năzdrăvan, mehenghi,… … Dicționar Român
spiriduş — SPIRIDÚŞ, spiriduşi, s.m. (În basme şi în superstiţii) Drac mic (vioi şi poznaş) care se întrupează în diferite vietăţi şi slujeşte pe vrăjitori şi pe diavoli. ♦ fig. Copil zburdalnic, vioi, neastâmpărat. [var.: (rar) spiritúş s.m.] – Din lat.… … Dicționar Român
şoltic — ŞOLTÍC, Ă, şoltici, ce, adj. (Adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Ştrengar, şmecher, ghiduş, poznaş. – Din săs. scholtig. Trimis de LauraGellner, 01.05.2004. Sursa: DEX 98 şoltíc adj. m., pl. şoltíci;… … Dicționar Român
