- gâde
- GÂDE, gâzi, s.m. (pop.) Călău; gealat. – et. nec.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GÂDE s. v. călău.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegâde s. m., art. gâdea/gâdele, g.-d. art. gâdei/ gâdelui; pl. gâziTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGÂDE gâzi m. pop. Persoană care executa condamnaţii la moarte; călău. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgîde (-îzi), s.m. – 1. Călău. – 2. Tiran. – 3. (arg.) Judecător. sl. (bg.) gidija "nebun, extravagant, temerar", poate de origine orientală. sec. XVII. Semantismul nu este foarte clar. După Cihac, II, 111, din ceh., pol. kat "călău", ceea ce nu pare posibil. – Der. ghidan, s.m. (nume propriu de cîine), pentru a cărui variaţie vocalică cf. gîză-ghiză; ghidănac, s.n. (ciocan; ciomag); ghidălan, s.m. (vlăjgan); ghiduş, s.m. (caraghios, bufon), cu suf. -uş; ghiduşesc, adj. (caraghios); ghiduşie, s.f. (caraghioslîc). Ghiduş este considerat de Philippide, Principii, 64 şi DAR ca der., de la ghidi; de Lacea, Dacor., III, 750 şi la Scriban din mag. büdös "puturos", de unde provine şi săs. bidusch; şi de Drăganu, Dacor., VI, 276-80, din mag. gidós "păstor de capre", aluzie la un obicei popular de Crăciun. Nici una din aceste explicaţii nu ni se pare convingătoare.Trimis de blaurb, 21.10.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.