- geantă
- GEÁNTĂ, genţi, s.f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărţituri, care serveşte la transportarea cu mâna a unor acte, cărţi, caiete etc.; servietă. ♦ Poşetă. – Din tc. çanta.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GEÁNTĂ s. 1. v. servietă. 2. v. poşetă. 3. v. taşcă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeGEÁNTĂ s. v. jantă. (geantă a roţii unei maşini.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeGEÁNTĂ s. v. cartuşieră.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegeántă (servietă) s. f., g.-d. art. génţii; pl. genţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGEÁNTĂ genţi f. 1) Obiect, de obicei de formă dreptunghiulară, cu mâner şi închizătoare, confecţionat din piele sau din alt material, în care se poartă cărţi, caiete sau hârtie de tot felul; servietă. 2) Obiect de acest fel, dar mai mic, în care femeile poartă banii şi accesorii de toaletă; poşetă. [G.-D. genţii] /<turc. çantaTrimis de siveco, 14.03.2007. Sursa: NODEXGEÁNTĂ s.f. v. jantă.Trimis de LauraGellner, 27.09.2008. Sursa: DNgeántă (génţi), s.f. – Poşetă, servietă. – Mr. ceantă. tc. canta (Şeineanu, II, 188), cf. ngr. τσάντα, bg. čanta.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERgeántă (génţi), s.f. – Partea exterioară a unei roţi de autovehicul. – var. jantă. fr. jante, cu influenţa cuvîntului anterior. Termen automobilistic, se foloseşte şi în expresia a fi pe geantă (arg., a fi lider). cf. Graur, BL, V, 61.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.