geană

GEÁNĂ, gene, s.f. 1. Fiecare dintre firişoarele de păr de pe marginea unei pleoape. ♢ expr. A(-i) da (cuiva) ochii (sau pleoapele) în gene (sau geană-n geană), se spune despre o persoană care este gata să aţipească, să adoarmă. A privi printre gene = a privi cu ochii întredeschişi. 2. (înv.) Pleoapă (a ochiului). 3. fig. Dungă, fâşie îngustă de lumină; fâşie de deal, de nor etc. luminată. – lat. genna (= gena "obraz, pleoapă").

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GEÁNĂ s. v. pleoapă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



geánă s. f., g.-d. art génei; pl. géne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GEÁN//Ă géne f. 1) Fir de păr de pe marginea pleoapei. 2) fig. Fâşie luminoasă; dungă de lumină (pe un deal, pe o culme, pe un nor etc.). ♢ În geanăa zilei în zorii zilei; dis-de-dimineaţă. [G.-D. genei] /<lat. genna

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



geánă (géne), s.f. – 1. (înv.) Pleoapă. – 2. Firişoare de păr de pe marginea pleoapei. – 3. Zare, orizont. – 4. (interj., arg.) Atenţie, păzea, şase! – Mr. geană, megl. zęnă, istr. jǫne. lat. gĕna, prin intermediul unei forme *gēnna, insuficient explicată (influenţa lui cennus, după Candrea-Dens., 726; a lui pinna, după Puşcariu, ZRPh., XXVIII, 682 şi DAR; cf. Puşcariu 702; REW 3727), cf. calabr. yena "mal, margine", prov. gena "obraz". Cuvînt general folosit (cf. ALR, I, 20). Pentru semantism, cf. Iordan, BF, VI, 276. Sensul 4 este rezultatul unei confuzii umoristice cu gini "a observa" (după Graur 155, din ţig. ğene, pl. de la ğeno "persoană", care pare mai puţin probabil). – Der. genat, adj. (cu gene lungi).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER