fãptuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fãptuiésc, imperf. 3 sg. fãptuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fãptuiáscã … Romanian orthography
făptuit — FĂPTUÍ vb. v. comite. Trimis de siveco, 01.04.2009. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
comite — COMÍTE1, comít, vb. III. tranz. A face, a înfăptui, a săvârşi (o faptă rea). – Din lat. committere. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CÓMITE2, comiţi, s.m. (înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Din lat. comes, itis … Dicționar Român
face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
făptuire — FĂPTUÍRE, făptuiri, s.f. Acţiunea de a făptui şi rezultatul ei. – v. făptui. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 Făptuire ≠ nefăptuire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime FĂPTUÍRE s. v. comitere. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
făptuitor — FĂPTUITÓR, OÁRE, făptuitori, oare, s.m. şi f. 1. Făptaş. 2. (Rar) Persoană care făptuieşte, realizează ceva. [pr.: tu i ] – Făptui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FĂPTUITÓR s. 1. v. infractor. 2. v. autor … Dicționar Român
înfăptui — ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNFĂPTUÍ vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a… … Dicționar Român
dispariţie — DISPARÍŢIE, dispariţii, s.f. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; făptui de a înceta să mai existe, să mai trăiască. ♢ loc. vb. A fi pe cale (sau în curs) de dispariţie = a fi pe punctul de a dispărea. – Din fr. disparition. Trimis de… … Dicționar Român
fapt — FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că...,… … Dicționar Român
plini — PLINÍ, plinesc, vb. IV. tranz. şi refl. (înv. şi reg.) A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) îndeplini. – v. plin. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PLINÍ vb. v. achita, comite, completa, ef … Dicționar Român
