funebru

funebru
FUNÉBRU, -Ă, funebri, -e, adj. De înmormântare. ♢ Marş funebru = melodie solemnă şi tristă, compusă mai ales în ton minor, care se cântă de obicei la înmormântări. ♦ Trist, jalnic, lugubru. – Din fr. funèbre, lat. funebris.
Trimis de LauraGellner, 15.05.2004. Sursa: DEX '98

FUNÉBRU adj. 1. v. mortuar. 2. v. mormântal. 3. v. lugubru.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

funébru adj. m. (sil. -bru), pl. funébri; f. sg. funébră, pl. funébre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FUNÉBR//U funebruă (funebrui, funebrue) 1) Care ţine de procesul înmormântării unei personalităţi; de înmormântare; mortuar; funerar. Marş funebru. 2) Care evocă ideea morţii; care suscită o tristeţe profundă; plin de o tristeţe sumbră; funest. /<fr. funebre, lat. funebris
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FUNÉBRU, -Ă adj. De înmormântare. ♢ Marş funebru = marş solemn care se execută de obicei la înmormântări. ♦ Trist, jalnic, lugubru. [< fr. funèbre, it. funebre, cf. lat. funebris].
Trimis de LauraGellner, 27.06.2006. Sursa: DN

FUNÉBRU, -Ă adj. de înmormântare. o marş funebru = marş solemn care se execută de obicei la înmormântări. ♢ trist, jalnic; lugubru, sinistru. (< fr. funèbre, lat. funebris)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • funébru — adj. m. (sil. bru), pl. funébri; f. sg. funébrã, pl. funébre …   Romanian orthography

  • funest — FUNÉST, Ă, funeşti, ste, adj. Care aduce nenorocire, moarte; fatal. ♦ Trist, funebru, sinistru. – Din fr. funeste, lat. funestus, it. funesto. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  FUNÉST adj. 1. v. dezastruos. 2. fatal, nefast, sinistru,… …   Dicționar Român

  • mortuar — MORTUÁR, Ă, mortuari, e, adj. Care ţine de mort (II), de moarte sau de înmormântare, privitor la mort, la moarte sau la înmormântare; funerar, funebru. [pr.: tu ar] – Din fr. mortuaire, lat. mortuarius. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • car — CAR1, cari, s.m. Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros şi cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta. – lat. carius (= caries). Trimis de valeriu, 30.10.2008.… …   Dicționar Român

  • dric — DRIC, dricuri, s.n. 1. Scheletul de sus al unui car (fără roţi şi loitre). ♦ Cantitate de obiecte, materiale etc. care se poate încărca pe un asemenea schelet. 2. Vehicul special, tras de cai, care poartă mortul la groapă; car mortuar. ♢ expr.… …   Dicționar Român

  • mormântal — MORMÂNTÁL, Ă, mormântali, e, adj. (livr.) 1. De mormânt. ♢ Tăcere (sau linişte) mormântală = tăcere (sau linişte) deplină, absolută. 2. De înmormântare, funebru. – Mormânt + suf. al. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MORMÂNTÁL… …   Dicționar Român

  • sepulcral — SEPULCRÁL, Ă, sepulcrali, e, adj. (livr.) 1. Care aparţine mormântului, privitor la mormânt. 2. Ca de mort. – Din fr. sépulcral, lat. sepulcralis. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SEPULCRÁL adj. funebru, mormântal. (Cu un glas… …   Dicționar Român

  • bocet — BÓCET, bocete, s.n. 1. Plâns zbuciumat, însoţit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Lamentaţie improvizată, de obicei versificată şi cântată pe o anumită melodie, care face parte din ritualul înmormântărilor (la ţară); cântare de mort …   Dicționar Român

  • caravană — CARAVÁNĂ, caravane, s.f. 1. Convoi de oameni şi de animale de povară (de obicei cămile), care transportă mărfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule împreună cu călătorii din ele, care parcurg împreună acelaşi drum. ♦… …   Dicționar Român

  • cortegiu — CORTÉGIU, cortegii, s.n. Şir de persoane care însoţesc o ceremonie; convoi. ♦ fig. Şir, înşirare. – Din it. corteggio, fr. cortège. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CORTÉGIU s. 1. v. alai. 2. v. procesiune …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”