corcodan — CORCODÁN s. v. curcan. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime corcodán, corcodáni, s.m. (reg.) 1. curcan. 2. plantă denumită şi fumărică sau iarbă de curcă. Trimis de blaurb, 24.04.2006. Sursa: DAR corcodán ( ni), s.m. – 1. Păun. – 2.… … Dicționar Român
fumariacee — FUMARIACÉE s.f.pl. Familie de plante dialipetale cuprinzând fumăriţa, cerceii doamnei etc.; (la sg.) plantă din această familie. [pron. ce e, sg. invar. / < fr. fumariacées]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN FUMARIACÉE s. f … Dicționar Român
curcodană — curcodánă, curcodáne, s.f. (reg.) iarbă de curcă; fumăriţă. Trimis de blaurb, 02.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
fum — fumuri, s.n. I.1. Suspensie de particule solide într un mediu gazos, produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial şi intenţionat, cu ajutorul unor substanţe chimice). ♦ Fig, Înceţoşare, tulbureală, ameţeală… … Dicționar Român
fumărică — FUMĂRÍCĂ s. v. fumăriţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… … Dicționar Român
papaveracee — PAPAVERACÉE, papaveracee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne, cu flori solitare sau grupate în inflorescenţe şi cu fructul o capsulă sau o nuculă; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie.… … Dicționar Român
pământ — PĂMẤNT, (3, 4, 5) pământuri, s.n. 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă. ♢ expr. La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea şi) pământul sau cât e lumea şi … Dicționar Român
sefterea — SEFTEREÁ s.f. v. safterea. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SEFTEREÁ s. v. fumăriţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
şah — ŞAH, (1) şahi, s.m., (2) şahuri, s.n. 1. s.m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; şahinşah. 2. s.n. Joc de origine orientală care se dispută între două persoane, pe o tablă… … Dicționar Român