fugarnic

fugarnic: FUGÁRNIC, -Ă, fugarnici, -ce, adj. (Rar) Fugitiv, nestatornic. ♦ (Substantivat) Animal (în special cal) care fuge, care este silit să fugă. – Fugar + suf. -nic.

Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

fugárnic adj. m., pl. fugárnici; f. sg. fugárnică, pl. fugárnice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FUGÁRNI//C fugarniccă (fugarnicci, fugarnicce) şi substantival rar (mai ales despre cai) Care este destinat pentru fugă. /fugar + suf. fugarnicnic

Trimis de siveco, 27.11.2007. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

fugaş — fugáş, ă, adj. (reg., înv.) care fuge repede, care aleargă uşor; fugaci, fugăreţ, fugarnic. Trimis de blaurb, 11.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
fugitiv — FUGITÍV, Ă, fugitivi, e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Fugitiv ≠ îndelung,… … Dicționar Român
fugă — FÚGĂ1, fugi, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; alergare, goană. ♢ loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga =… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias