- frăsui
- FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. refl., intranz. (reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. refl. (pop. şi fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – După ucr. frasuvaty.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98FRĂSUÍ vb. v. boci, căina, chinui, consuma, frământa, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita, zbate, zbuciuma.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefrăsuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. frăsuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE FRĂSU//Í mă frăsuiiésc intranz. 1) fam. A plânge, văicărându-se. 2) A se agita fără rost. [Sil. -su-i] /<ucr. frasuvatyTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfrăsuí (-uésc, frăsuít), vb. refl. – (Mold.) 1. A-şi pierde răbdarea, a se agita. – 2. A se plînge. Rut. frasuvaty śa "a se nelinişti" (DAR).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.