- fruntos
- fruntós, fruntoásă, adj. (înv.) cu fruntea lată.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
frunte — FRÚNTE, frunţi, s.f. 1. (La oameni) Partea superioară a feţei, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene şi păr şi mărginită lateral de tâmple; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; faţă, chip. 3. fig … Dicționar Român
nare — NÁRE s.f. v. nară. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 náre (nắri), s.f. – 1. Deschizătură a nasului. – 2. (Trans. de v.) Nas. – var. nară. Mr. nare, nari. lat. nāris (Puşcariu 1153; Candrea Dens., 1203; REW 5826); cf … Dicționar Român