- francez
- FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s.m., adj. 1. s.m. Persoană care face parte din populaţia de bază a Franţei sau este originară de acolo; franţuz. 2. adj. Care aparţine Franţei sau populaţiei ei, privitor la Franţa sau la populaţia ei; franţuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.Trimis de rscurt, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FRANCÉZ s., adj. 1. s. (pop. şi fam.) franţuz. (Un francez get-beget.) 2. adj. franţuzesc. (Bucătăria francez.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePARANTEZĂ FRANCÉZĂ s. v. croşetă, paran-teză dreaptă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefrancéz s. m., adj. m., pl. francézi; f. sg. francéză, pl. francézeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficromân-francéz (despre dicţionar) adj. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficromâno-francéz (despre relaţii) adj. n., f. româno-francéză; pl. n. şi f. româno-francézeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFRANCÉZ1 franceză (francezi, franceze) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Franţei sau este originară din Franţa. /<it. francese, fr. françaisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFRANCÉZ2 franceză (francezi, franceze) Care aparţine Franţei sau populaţiei ei. /<it. francese, fr. françaisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFRANCÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Franţa. ♢ (s.f.) limbă romanică vorbită de francezi. (< fr. franşais)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.