- frânc
- FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s.m. şi f. (Adesea adjectival) Nume generic dat odinioară la noi occidentalilor de origine latină. – lat. Francus.Trimis de zaraza_joe, 19.01.2004. Sursa: DEX '98frânc s. m., adj. m., pl. frânci; f. sg. frâncă, g.-d. art. frâncei, pl. frânceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficfrînc (frấnci), s.m. – Gal, francez. – Mr. frangu, megl. frenc. it. franco sau ngr. φράγϰος (Tagliavini, Arch. rom., XXI, 375). Der. din sl. frǫgŭ (Miklosich, Slaw., Elem., 51; Byhan 310; DAR) este mai puţin probabilă. sec. XVII, înv. Este dublet al lui franc, adj., din fr. franc. Der. frîncesc, adj. (înv., francez, gal); frînceşte, adv. (înv., în franceză, în latină); frînghie (var. frenghie), s.f. (înv., brocart), din tc. frengi (Şeineanu, II, 175); cf. sb. frȅnga; frenţe (var. (s)frînţie, (s)frenţie, (s)frinţie), s.f. (sifilis), din mag. franc "(morb) galic" (DAR; Gáldi, Dict., 130), cf. sb., cr. frȁnca; (s)frinţit, s.m. (sifilitic); francez, s.m., din it. francese; franţuz, s.m., din germ. Franzose (Borcea 188), în parte prin intermediul sb., rus. francuz (Sanzewitsch 203); franţuzesc, adj. (francez); franţuzeşte, adv. (în franceză); franţuzi, vb. (a-i imita pe francezi); (s)franţuzit, adj. (care imită pe francezi); franţuzism, s.n. (galicism); franţuzoaică, s.f. (femeie care face parte din populaţia Franţei); frîncuşe, s.f. (varietate de struguri albi); franca, vb. (a plăti taxele de transport), din fr. franchir, dar refăcut după franc; francheţe, s.f. (sinceritate), din it. franchezza; franco, adv. (în care cheltuielile de transport sînt cuprinse în preţul de vînzare). cf. franzelă, farmazon.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.