foarfecă

foarfecă
FOÁRFECĂ s.f. v. foarfece.
Trimis de RACAI, 12.01.2009. Sursa: DEX '98

foárfecă (foárfeci), s.f. – Unealtă pentru tăiat. – Mr. foarfică, megl. foarfiţi. lat. fŏrfĭcem (Puşcariu 633; Candrea-Dens., 624; REW 3435; DAR), cf. it. forbici (calabr. fórfica, puórfice, sard. forfige). La origine trebuie să fi fost un pluralia tantum, de la forficos; foarfecă este un sing. analogic modern. Der. forfeca, vb. (a tăia; a zdrobi; a mesteca), ar putea reprezenta direct. lat. fŏrficāre (Puşcariu 632; Candrea-Dens., 625; DAR), cf. astur. aforfegar (J. Malkiel, rom. Phil., IX, 65); forfecar, s.m. (rădaşcă); forfecare, s.f. (rezistenţă tangenţială); forfecări, s.f. pl. (varietate de campanule); forfecel, s.m. (insectă, Rhynchites cupreus); forfecuţă, s.f. (dim. al lui foarfecă; pasăre mică, Loxia curvirostra).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • foarfece — FOÁRFECE, foarfece, s.n. 1. Unealtă sau maşină unealtă pentru tăiat, acţionată manual sau mecanic, compusă din două lame tăioase suprapuse, având fiecare câte un mâner inelar şi fiind unite între ele la mijloc cu un şurub. ♦ (În forma foarfecă)… …   Dicționar Român

  • trudgen — s.n. (Sport) Stil de înot, caracterizat printr o mişcare de tracţiune alternativă a braţelor şi prin lovirea în foarfecă a picioarelor, corpul alunecând pe aceeaşi parte. [pron. trádgen. / < fr., engl. trudgen, cf. John Trudgen – căpitan… …   Dicționar Român

  • antreşa — antreşá, antreşále s.f. (înv.) săritură la joc cu împleticire de picioare Trimis de blaurb, 09.03.2009. Sursa: DAR  antreşá ( áuri), s.n. – La dans, săritură, foarfecă. fr. entrechat. Termen de balet; în trecut (de ex. la Negruzzi) folosit ca f …   Dicționar Român

  • cioi — cioi, cióiuri, s.n. (reg.) vas mic de lemn cu formă de farfurie şi cu coadă, folosit de ciobani ca măsurătoare a laptelui; cauc de lemn folosit de ciobani. Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR  ciói ( iuri), s.n. – 1. Nod, umflătură,… …   Dicționar Român

  • clanţ — CLANŢ, (1) interj., (2) clanţuri s.n. 1. interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. s.n. Cioc; p. ext.… …   Dicționar Român

  • forfeca — FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. tranz. A tăia în bucăţi cu foarfecele sau alt obiect tăios. 2. tranz. fig. A cerceta o operă literară sau ştiinţifică cu o minuţiozitate exagerată, cu scopul de a o critica şi de a o pune într o lumină defavorabilă. ♦… …   Dicționar Român

  • forfecar — FORFECÁR, forfecari, s.m. Gândac negru, lipsit de aripi posterioare, dăunător pentru viţa de vie (Lethrus cephalotes) – Foarfece + suf. ar Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FORFECÁR s. v. caraban, nasicorn. Trimis de siveco, 13.09 …   Dicționar Român

  • macaz — MACÁZ, macazuri, s.n. Dispozitiv montat la bifurcarea a două linii de tren sau de tramvai, cu ajutorul căruia vehiculul este îndrumat pe una dintre liniile bifurcaţiei; porţiunea de şină mobilă care se deplasează cu ajutorul acestui dispozitiv;… …   Dicționar Român

  • postrig — POSTRÍG s. v. călugărire. Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime  postríg s.n. (înv.) 1. ceremonia intrării cuiva în rândul călugărilor. 2. mânăstire. 3. tagmă călugărească; stare socială, rang de călugăr. Trimis de blaurb, 28.10.2008.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”