foarfece — FOÁRFECE, foarfece, s.n. 1. Unealtă sau maşină unealtă pentru tăiat, acţionată manual sau mecanic, compusă din două lame tăioase suprapuse, având fiecare câte un mâner inelar şi fiind unite între ele la mijloc cu un şurub. ♦ (În forma foarfecă)… … Dicționar Român
trudgen — s.n. (Sport) Stil de înot, caracterizat printr o mişcare de tracţiune alternativă a braţelor şi prin lovirea în foarfecă a picioarelor, corpul alunecând pe aceeaşi parte. [pron. trádgen. / < fr., engl. trudgen, cf. John Trudgen – căpitan… … Dicționar Român
antreşa — antreşá, antreşále s.f. (înv.) săritură la joc cu împleticire de picioare Trimis de blaurb, 09.03.2009. Sursa: DAR antreşá ( áuri), s.n. – La dans, săritură, foarfecă. fr. entrechat. Termen de balet; în trecut (de ex. la Negruzzi) folosit ca f … Dicționar Român
cioi — cioi, cióiuri, s.n. (reg.) vas mic de lemn cu formă de farfurie şi cu coadă, folosit de ciobani ca măsurătoare a laptelui; cauc de lemn folosit de ciobani. Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR ciói ( iuri), s.n. – 1. Nod, umflătură,… … Dicționar Român
clanţ — CLANŢ, (1) interj., (2) clanţuri s.n. 1. interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. s.n. Cioc; p. ext.… … Dicționar Român
forfeca — FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. tranz. A tăia în bucăţi cu foarfecele sau alt obiect tăios. 2. tranz. fig. A cerceta o operă literară sau ştiinţifică cu o minuţiozitate exagerată, cu scopul de a o critica şi de a o pune într o lumină defavorabilă. ♦… … Dicționar Român
forfecar — FORFECÁR, forfecari, s.m. Gândac negru, lipsit de aripi posterioare, dăunător pentru viţa de vie (Lethrus cephalotes) – Foarfece + suf. ar Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FORFECÁR s. v. caraban, nasicorn. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
macaz — MACÁZ, macazuri, s.n. Dispozitiv montat la bifurcarea a două linii de tren sau de tramvai, cu ajutorul căruia vehiculul este îndrumat pe una dintre liniile bifurcaţiei; porţiunea de şină mobilă care se deplasează cu ajutorul acestui dispozitiv;… … Dicționar Român
postrig — POSTRÍG s. v. călugărire. Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime postríg s.n. (înv.) 1. ceremonia intrării cuiva în rândul călugărilor. 2. mânăstire. 3. tagmă călugărească; stare socială, rang de călugăr. Trimis de blaurb, 28.10.2008.… … Dicționar Român
