- forfeca
- FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. tranz. A tăia în bucăţi cu foarfecele sau alt obiect tăios. 2. tranz. fig. A cerceta o operă literară sau ştiinţifică cu o minuţiozitate exagerată, cu scopul de a o critica şi de a o pune într-o lumină defavorabilă. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. intranz. fig. A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni – Din lat. forficare.Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98forfecá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. foárfecă, 1 pl. forfecăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. foárfeceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA FORFECÁ foárfec 1. tranz. 1) A tăia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascuţit). forfeca hârtia. 2) fig. (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe. forfeca un articol. 2. intranz. A vorbi mult (îndrugând minciuni, clevetind pe cineva). /<lat. forficareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE FORFECÁ mă foárfec intranz. A face (concomitent) schimb de critici aspre (cu cineva). /<lat. forficareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.